19 noiembrie

Piercing-uri, tatuaje și alte opțiuni. Sunt sigură că societatea nostră a schimbat foarte multe mentalități în ceea ce privește tatuajele și formele adiacente de artă a decorării corpului uman. Folosirea propriului corp pentru a spune ceva este una din cele mai vechi și mai ușoare forme de exprimare și totuși încă mai exista oameni care privesc această opțiune ca pe ceva interzis sau tabu.

Scriu postarea de azi cu gândul la var’mea care, după nicio lună la București la facultate, și-a făcut piercing în limbă. Arată de parcă ar fi fost acolo dintotdeauna și mă gândeam azi că parcă mereu am simțit că ea o să facă asta. Mă bucur că se descoperă și sper să experimenteze cât mai mult cu chestii care nu o pun în pericol, dar o ajută să se cunoască mai bine sau să se simtă mai bine, pur și simplu. Însă există și un twist în povestea asta, clasicul părinții încă nu știu.

Este ciudat că omenirea încă mai face mișcările astea ciclice și se întoarce uneori în timp în ceea ce privește abordarea anumitor forme de artă, exprimare, socializare. Acum mii de ani, oamenii profitau de tatuaje, piercinguri și altele ca să declare ceva, să se facă mai atrăgători, să se ferească de boli sau să se apropie de divinitate, să arate tuturor ce buni vânători sau luptători sunt sau să păstreze eterne diverse evenimente. Azi le facem cu același scop, doar ca pericolul e diferit: unii luptă cu depresia, alții sărbătoresc că au ieșit dintr-o relație disfuncțională, alții că au venit la facultate și au scăpat de statul cu părinții, alții își fac curaj pentru ceva ce își doreau de mult sau pur și simplu adoră ideea de a fi diferiți, oricum ar fi – este o formă de exprimare artistică ce aduce o emoție celui care a făcut-o și, uneori, chiar și celui care o privește.

Tatuajul sau piercingurile sunt și o formă de imitare, te ajută să aparții unui grup și este o dorință firească și umană să vrei să faci parte dintr-o comunitate. Este la fel de firesc precum alegearea hainelor, a pantofilor, a casei în care stai, a mașinii pe care o conduci și lista poate continua. Și – în ciuda presupunerilor celor care nu și-au făcut până acum – uneori, să alegi un tatuaj sau un piercing e la fel de complicat sau poate chiar mai complicat decât cele enumerate anterior. Nimic din ceea ce spun eu acum nu e nou, însă mă mă ajută pe mine sa pun lucrurile într-o lumină generală și – poate – chair să înțeleg oamenii care totuși nu reușesc să treacă de anumite stigmate care s-au creat în jurul acestora. Poate că și ei își doresc să facă parte dintr-o comunitate… a celor care nu se lasă atinși și impresionați de așa ceva! 🙂

Mi-a luat 8 ani pana când mi-am făcut primul tatuaj din momentul în care am ales textul.  Aveam 28 de ani. Îmi plac cuvintele, mi-au plăcut de mică și probabil toate tatuajele mele vor fi texte, cuvinte și chestii asociate lor. Nu cred ca mi-am dorit dintotdeauna un tatuaj, însă mereu am fost atrasă de ele. Cred că am văzut în ele o formă sexi și permanentă prin care poți face o declarație despre tine. Deși acum, dacă stau bine să mă gândesc, m-aș feri să mai fac vreo declarație pe viață despre mine. Pentru că tot ce știu este că „Life is what happens while you’re making other plans”.

Care probabil va fi al doilea tatuaj. 🙂

Noapte bună!

A.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s